Investim în educația lor. Dar în felul în care învață?

Sorobanul este numărătoarea japoneză pe care copiii o folosesc ca să calculeze: adunări, scăderi, înmulțiri, împărțiri și, la nivelurile înalte, chiar rădăcină pătrată.

Este un abac vechi de sute de ani, folosit și astăzi de copiii japonezi, în zeci de mii de școli de soroban din Japonia.

La concentrare, în câteva săptămâni. Este primul lucru pe care îl observă părinții, de obicei la teme: de la un minut de concentrare, copilul ajunge treptat la cinci, la zece, la treizeci, chiar la o oră. La calculul mental depinde de ritmul lui de învățare, dar este nevoie de minimum 48 de ședințe.

Da, iar efectul trece dincolo de matematică. Copilul își antrenează atenția, concentrarea, viteza cu care procesează informația, disciplina de lucru și memoria vizuală. Toate se văd în felul în care învață, la orice materie: citește și înțelege un enunț mai repede, rămâne pe o sarcină mai mult timp, lucrează mai ordonat.

Cu atât mai bine, iar programul nu îi ia nimic din ce face deja. Dar la școală, cu volumul mare de materie, o bună parte din învățare se sprijină pe memorare: copilul reține cuvânt cu cuvânt, reproduce la test, apoi uită. Rămâne mai puțin loc pentru imaginație, pentru vizualizare și pentru găsirea propriei soluții.

Calculul mental cere exact partea aceasta. Copilul lucrează pe o imagine din mintea lui, o operație vizuală și spațială care antrenează emisfera dreaptă, solicitată mai puțin în învățământul tradițional.

Și are loc de crescut mulți ani: nivelurile urcă până la calcule mentale cu numere mari, iar copiii care ajung acolo participă la olimpiade internaționale.

Hanakawa, Honda, Okada, Fukuyama, Shibasaki, NeuroImage 19, 2003, Universitatea Kyoto.

De cele mai multe ori, respingerea vine din eșec repetat: copilul greșește, nu înțelege de ce, și ajunge să creadă că matematica nu este pentru el.

Aici întâlnește o altă cale către aritmetică. Lucrează cu mâinile, vede imediat dacă rezultatul este corect, iar greșeala se corectează pe loc, fără să fie mustrat sau taxat.

Aproape toți părinții ne spun, după câteva luni, că a început să îi placă matematica. Interesul vine de obicei după primele reușite.

Pentru un copil, calculul este o operație abstractă: numerele nu se văd și nu se ating. Pe soroban, numărul capătă formă. Are o poziție exactă pe coloană, iar copilul o construiește cu degetele și o vede în fața lui.

Aici stă diferența pentru copiii cărora calculul le vine greu, inclusiv pentru cei diagnosticați cu discalculie: lucrează cu un obiect, nu cu un simbol. De-a lungul anilor, am avut copii care au început să calculeze aici, după ce la școală întâmpinaseră dificultăți.

Nomin Jyuku nu este terapie și nu înlocuiește un specialist.

Nu, deloc. Nu dăm test de intrare și nu presupunem nimic. Aici se predă aritmetică pe abacul japonez, iar mai târziu calcul mental, prin imaginație. Programa pornește de la numere de o cifră și urcă în pași mici.

Cu timpul, calculul devine rapid și sigur, iar asta se vede la școală: partea de calcul nu îl mai încurcă, termină mai repede și îi rămâne atenție pentru restul problemei.

Aproximativ 10 la 15 minute pe zi. Puțin, dar cu regularitate, pentru că aici contează continuitatea.

Nu începe de la zero. La lecția de probă îl evaluăm după grila Nomin Jyuku și stabilim nivelul potrivit. Din experiența noastră, un copil care a studiat aproximativ doi ani într-un alt centru se încadrează de regulă la primul nivel Nomin Jyuku.

Se poate și o dată pe săptămână, inclusiv sâmbăta sau duminica. Progresul vine mai lent, dar vine. O absență pe lună se poate recupera în altă grupă, în limita locurilor.

De la 5 ani la centru și de la 7 ani la cursurile online.