Ne dorim copii încrezători în forțele proprii, curajoși, dezinvolți și puternici, care să fie capabili să depășească eșecurile și să se bucure de succes la școală și în viață. Încrederea este un sentiment, dar și o valoare umană care se învață și se construiește prin educație. Se obține greu și se pierde ușor. Pentru a...
Încrederea în sine la copii se educă acasă și la școală
Ne dorim copii încrezători în forțele proprii, curajoși, dezinvolți și puternici, care să fie capabili să depășească eșecurile și să se bucure de succes la școală și în viață. Încrederea este un sentiment, dar și o valoare umană care se învață și se construiește prin educație. Se obține greu și se pierde ușor.
Pentru a avea încredere în ceilalți, primul pas este încrederea în sine. Ea se educă din copilărie, iar rolul părinților și al educatorilor este covârșitor în a construi încrederea în sine la copii.
Stima de sine și încrederea în sine
Stima de sine și încrederea în sine sunt sentimente diferite. Stima de sine se referă la auto-apreciere și include încrederea în sine. Putem spune că încrederea în sine este baza pe care construim stima de sine.
Sunt persoane care acționează cu aparentă încredere și au succes public, dar care au o stimă de sine scăzută. Pe de altă parte, persoanele fără încredere în sine, temătoare, sunt persoane care nu au nici stimă de sine.
Încrederea în sine la copii se dobândește cu fiecare experiență nouă reușită, cu fiecare mic succes obținut prin propriile forțe și confirmat de cei din jur. Fiecare act de independență și curaj, dar și fiecare eșec peste care trec cu demnitate, construiesc sentimentul de încredere în sine.
Încrederea în sine se construiește cu primii pași, cu primele încurajări, cu primele mici momente de independență ale copiilor. Avem datoria, ca părinți și educatori, să susținem independența, să încurajăm reziliența, să ne motivăm copiii să îndrăznească să fie ei înșiși.
Ce spun psihologii despre încrederea în sine la copii?
Atunci când este încrezător, copilul este curajos, temerar, încearcă lucruri noi, nu are frică de eșec. Dacă greșește, o ia de la capăt cu răbdare, având încredere că va reuși.
Carl Pickhardt, specialist în parenting, spune că „inamicii încrederii în sine sunt descurajarea și frica”.
Un copil care nu are încredere în sine, va ezita să facă lucruri speciale. Motivul? Îi e frică de propriile lui puteri și nu vrea să își dezamăgească părinții.
La rândul său, Alfie Kohn, în celebrul volum „Parenting necondiționat” consideră că un copil controlat permanent nu va ajunge un adult independent, responsabil și cu încredere în sine. De asemenea, atunci când copilul se comportă doar așa cum își doresc adulții din jurul lui, când nu este încurajat să se exprime, el va ajunge un adult care va încerca mereu să obțină aprobarea celorlalți. Va căuta permanent aprecierea și nu va avea încredere în propriile judecăți, acțiuni și sentimente.
În cartea „Ajută-ți copilul să-și dezvolte încrederea în sine”, Dr. Corinne Roehrig menționează câteva tipuri de comportament care se traduc prin lipsa încrederii în sine. Astfel, copiii care nu au încredere în ei se subevaluează, sunt nesiguri, dependenți, se izolează. Sau, dimpotrivă, copiii lipsiți de încredere în sine sunt puși pe ceartă, vor să se impună cu orice preț. Dr. Roehrig este de părere că încrederea în sine se hrănește din iubirea și dovezile noastre de afecțiune. Așadar, părinții sunt cei mai în măsură să susțină încrederea în sine la copii.
10 sfaturi pentru a cultiva încrederea în sine la copii
Ca și încrederea în general, încrederea în sine se obține greu și se pierde ușor. Mai ales la copii, care sunt în plin proces de formare a personalității. Ei caută susținere și confirmare permanentă din partea celor în care cred: mai întâi părinții, apoi educatorii, colegii și prietenii sau liderii de opinie din societate.
Iată câteva sfaturi prin care poți cultiva încrederea în sine la copii:
1. Încurajează și sărbătorește succesele
Copiii au nevoie de confirmări din partea celor în care au încredere, iar cei mai importanți sunt părinții. Așadar, susține-i cu încurajări atunci când obțin și cele mai mici succese.
Fac primii pași? Spun primele cuvinte? Mănâncă singuri? Își leagă șireturile corect? Progresează la o limbă străină sau la altă activitate? Sărbătoriți micile realizări.
Bucurați-vă împreună de reușite. Încearcă să îți aduci aminte de micile tale succese și cum le percepeai la vârsta lor.
2. Apreciază punctele forte, nu critica punctele slabe
Nimeni nu e perfect, știm asta și trebuie să acceptăm că este valabil și pentru copiii noștri. De aceea, trebuie să ne concentrăm pe talentele lor și să le susținem. Nu pe defecte, pe care să le criticăm. Iar în domeniile în care nu excelează, prin exercițiu, îi îndrumăm să ajungă la un nivel rezonabil.
3. Nu îi compara cu alții
Fiecare copil are propriul ritm de dezvoltare. Unii se dezvoltă fizic mai rapid, alții psiho-comportamental. Unii vorbesc și merg mai repede, alții, mai târziu, dar asta nu îi face pe unii să fie genii, iar pe ceilalți, mediocri. În schimb, mai important este progresul față de propriile rezultate. Acesta trebuie apreciat și încurajat.
4. Încurajează-i să își spună părerea și să aducă argumente
Argumentarea propriilor opinii îi vor ajuta în viața de zi cu zi, iar împărtășirea sentimentelor va contribui la dezvoltarea inteligenței emoționale. Așadar, ascultă-i, încurajează-i să vorbească despre ce simt și gândesc. Astfel, nu doar că își vor exersa capacitățile discursive, dar vei dezvolta și încrederea în sine la copii.
5. Nu demotiva copiii când nu au rezultate bune
Încearcă să găsești împreună cu copiii cauzele, dar și remediile. Atunci când conștientizează ce nu a mers bine, ei pot remedia singuri. De asemenea, vor încerca să nu mai repete greșelile. Trebuie sa le explici că îi iubești la fel de mult, că sunt aceiași copii inteligenți pentru tine și că ai încredere că pot îmbunătăți ce au greșit. Le poți da exemple proprii, ale unor sportivi sau personalități, care înainte de a avea succes au cunoscut înfrângerea. Astfel, vor înțelege că eșecul este parte din viață, vor fi pregătiți să îl accepte și să depășească momentele dificile.
6. Nu rezolva sarcinile în locul lor
A-i susține pe copii să obțină rezultate bune, să progreseze, să își urmeze pasiunile nu înseamnă a le rezolva sarcinile. Nu înseamnă că la cel mai mic semn de nereușită, intervenim și rezolvăm rapid în locul lor, situația. Falsul ajutor va avea efectul invers: copiii vor înțelege că nu sunt în stare să rezolve singuri și vor deveni dependenți. Chiar dacă nu reușesc de prima dată să rezolve o sarcină, trebuie să învețe să repete, să găsească alte căi de rezolvare, să aibă răbdare să obțină rezultatul dorit.
7. Arată-le că ai încredere în ei
Dă-le libertate, oferă-le independență, încredințează-le sarcini pe măsura vârstei și lasă-i sa încerce lucruri noi, să experimenteze. Pare simplu de zis și greu de pus în practică. Totuși, începând cu vârsta de 4-5 ani, copiii trebuie încurajați să fie independenți. Rezultatul? independența pe care le-o dai, libertatea de a alege și de a experimenta vor contribui la construirea încrederii în forțele proprii și, mai apoi, la stima de sine.
8. Dezvoltă-le inteligența emoțională
Copiii trebuie lăsați să își exprime emoțiile, pentru că doar așa vor putea să le recunoască și să le înțeleagă. Apoi, pe măsură ce cresc, copiii înțeleg să aleagă cum să reacționeze astfel încât să aibă stăpânire de sine și să acționeze spre binele comun.
9. Limitează-ți autoritatea
Nu vrei să ai copii dependenți de tine. Dar, dacă le vei restricționa acțiunile în permanență, nu își vor putea găsi propriul echilibru.
Dacă nu își pun viața sau sănătatea în pericol, e de preferat să îți limitezi autoritatea asupra lor. Este suficient să îți spui părerea și să le lași libertatea de a alege. Astfel vor învăța să ia decizii, să își asume consecințele și să devină responsabili.
10. Fii un exemplu
Nu uita că ești primul super-erou al copiilor tăi. Profită și învață-i cum să gândească, cum să se comporte și să vorbească. Practică un comportament încrezător în diferite situații, astfel încât să inspiri încrederea în sine la copii.
Ca părinți și educatori, avem datoria să construim, dar și să protejăm atât încrederea în sine la copii cât și stima de sine a copiilor noștri. Altfel, ca adulți, se vor lupta toată viața să își reclădească încrederea în sine pierdută din copilărie.
Părinții și educatorii clădesc încrederea în sine la copii
Încrederea de sine la copii e un proces de lungă durată, care începe acasă, cu părinții și ceilalți membri ai familiei. Ea continuă la școală, cu învățătorii și profesorii.
De la primii pași ai copiilor, trebuie să conștientizăm că fiecare gest față de ei, fiecare sfat, încurajare sau critică poate fi o piatră la temelia încrederii în sine și la clădirea stimei de sine.
Fie că suntem părinți sau educatori, suntem primii mentori ai copiilor noștri. De aceea, gesturile noastre le vor determina succesul sau eșecul în clădirea încrederii de sine și în devenirea lor, ca adulți curajoși, independenți și responsabili.
