Interviu Andrei Dascălu – campion soroban

Andrei Dascălu: „Sorobanul ajută foarte mult la gândirea liberă, îți antrenează permanent mintea, ești pus în situația de a rezolva probleme în câteva secunde”.

Andrei Dascălu este unul dintre copiii campioni la soroban și aritmetică mentală de la Centrul Educațional Japonez Nomin Jyuku. Andrei are 14 ani și este elev în clasa a VIII-a la Colegiul Național Mihail Sadoveanu din Pașcani, județul Iași. Studiază sorobanul de trei ani cu pasiune și a câștigat titlul de Campionul Campionilor la olimpiadele internaționale din acest an, la care a participat. Îi place mult să rezolve în mod creativ problemele de matematică.

Andrei, cum ai descoperit sorobanul?

Într-o zi trebuia să ne facem un cont de Facebook pentru gimnaziu, un grup al clasei. Am dat scroll și am văzut un video cu Teo la emisiunea „Românii au talent”. Mi s-a părut foarte interesant și am zis să încerc și eu. Asta se întâmplă în 2019.

Ai avut momente în care ți s-a părut greu și ai vrut să renunți?

Da, ca în orice alt domeniu. Spre exemplu, mi s-au părut foarte grele anumite formule când am trecut la un nivel avansat, dar am reușit să mă ambiționez și să îmi stabilesc anumite obiective pe care, cu timpul, le-am atins. Așa am reușit să particip la turnee de soroban și anzan.

La ce turnee ai participat?

Am participat la Competiția internațională din Dubai, varianta online, unde am câștigat titlul de Champion of the Champions la categoria cea mai mare de vârstă (copiii născuți între 2006-2009). Apoi, la Olimpiada Internațională de calcul mental din Egipt, prima la care am participat în format fizic și unde am câștigat locul al doilea la o categorie foarte mare de dificultate (nivelul 3 din 4 de dificultate).

Cum a fost la Olimpiada Internațională de calcul mental din Egipt?

În Egipt a fost o experiență tare frumoasă… mai ales că a fost prima mea olimpiadă de calcul mental, cu participare fizică. Au fost copii din multe țări și m-am împrietenit cu unii dintre copiii care au obținut premii la categorii foarte grele.

Când mi-au strigat numele și a trebuit să mă duc pe scenă, m-am simțit ca un campion al lumii. Nu am mai fost pus în ipostaza de a fi în fața sutelor de oameni care să mă aplaude și să îmi strige numele.

Au fost copii care făceau operații matematice cu numere de ordinul milioanelor. Nu mai văzusem așa ceva. Am avut șansa să vorbesc cu un copil care făcea astfel de calcule și mi-a spus că la el în țară, orele de aritmetică mentală fac parte din programa școlară și că învață cu toții de mici astfel de tehnici de calcul.

Copiii aveau tehnici diferite de calcul. În stânga mea la competiție, a stat un copil care calcula mișcând în aer ambele mâini.

Unii copii s-au ridicat în picioare și au început să cânte și să calculeze în același timp. Tot lângă mine era un copil care scria non stop ca și cum avea toate răspunsurile în fața lui și totuși el a avut cele mai multe greșeli. A fost greu să mă concentrez și să nu mă distragă ce făceau ceilalți, pentru că era foarte interesant să vezi așa de multe abordări diferite.

Am rămas în legătură cu câțiva copii din Kazahstan și cu un copil din Rusia. Cu băiatul din Rusia m-am întâlnit și la o partidă de șah.

Copiii din Kazahstan sunt diferit educați față de noi … sunt mai serioși, mai puțin copilăroși. Cu ei mă înțeleg în engleză sau în rusă.

Înțeleg că poți alege la ce categorie de dificultate să concurezi iar tu le-ai ales mereu pe cele mai grele.

Pentru mine, la o competiție, nu premiul e satisfacția, ci cât de dificil este și modul în care pot să îmi depășesc limitele.

Ce gânduri ai cu privire la cursurile de soroban?

Am de gând să termin toate nivelurile. Acum voi da examen pentru penultimul.

Pentru asta exersez o oră, o oră și jumătate pe zi, pe platforma noastră online unde setez ce fel de exerciții vreau să fac: tipul operației aritmetice, cât de mari să fie numerele, la ce interval de timp să se afișeze pe ecran etc.

Fac pauză după 100 de exerciții, adică după vreo 20-25 minute.

În august vreau să particip la o competiție de soroban din Turcia.

În ce alte activități ai mai fost implicat?

Am practicat tenis de performanță timp de 9 ani. De la 5 ani am început să practic tenisul și de la 6 ani am început să merg în turnee. De la 6 la 13 ani am fost la competiții naționale și internaționale. Am câștigat 23 de titluri de locul I la nivel național și peste 70 de titluri de locul II și III.

Acum, tenisul e un hobby. Sunt la Clubul CSM Pașcani unde sunt mulți copii pe care îi ajut să se pregătească pentru competiții.

Ce ai câștigat prin practicarea tenisului de câmp?

Tenisul m-a disciplinat. Mereu am fost pus în situația să îmi împart viața de sportiv cu viața educațională, cu școala și alte activități. Stilul acesta de viață m-a format în persoana care sunt astăzi. În plus, mi-a trezit spiritul de competiție, să muncesc să fiu cel mai bun.

Dar învățarea metodei japoneze de calcul ce beneficii ți-a adus?

Calculul pe Soroban mi s-a părut foarte interesant. Aș spune că ajută foarte mult la gândirea liberă, îți antrenează permanent mintea, ești pus în situația de a rezolva probleme în câteva secunde.

Mai exact, în câteva secunde trebuie să îți organizezi toate gândurile, să calculezi, să scrii, să îți coordonezi mișcarea mână-creier. Eu aș spune că e un antrenament al minții, ca la șah.

Ce spun colegii și profesorii despre faptul că înveți soroban și calcul mental japonez?

De obicei, după ce câștig un concurs profesorii mă roagă să fac o demonstrație în fața colegilor. Mulți sunt uluiți de acest talent. Unii colegi credeau că profesoara de matematică m-a înscris la acest concurs, nu știau de soroban și nu înțelegeau că este o activitate pe care eu o derulez în timpul liber și pentru care mă antrenez în fiecare zi.

Au fost copii care au vrut să învețe și ei soroban după ce te-au văzut pe tine?

Majoritatea prietenilor mei au încercat să învețe și ei soroban, dar au abandonat după un timp. Nu li s-a potrivit tuturor. Mie mi se pare foarte interesant în continuare și vreau să ajung la cel mai înalt nivel.

Cum arată o zi obișnuită din viața ta?

Mă trezesc la 6.30. Merg la școală, apoi exersez la soroban, pian, franceză și rusă. Exersez trei ore pe săptămână pentru fiecare limbă străină pe care o învăț. Pe la ora 19.00 termin. Atunci mai citesc din literatura clasică sau ies afară cu prietenii. Îmi place să merg cu bicicleta cu prietenii mei, să vorbim despre subiectele pe care le avem în comun.

Ce profesie crezi că ți s-ar potrivi?

Vreau să studiez medicina într-o țară unde se pune accent pe digitalizare și robotică. Vreau sa devin chirurg și să practic chirurgia robotică.